O femeie trebuie sa fie.

Am avut azi o discutie in care cineva ma intreba cum ar trebui sa fie femeia pentru ca barbatul de langa ea sa se bucure de totalitatea conditiilor materiale care asigura o existenta civilizata, placuta, comoda si igienica. Cu alte cuvinte, carevasazica, discutam aici despre confortul domestic.

In primul rand, cred ca o femeie nu trebuie sa fie prea desteapta, pentru ca daca are prea multa minte, incepe sa gandeasca. Daca incepe sa gandeasca, inevitabil incepe sa si articuleze vocal propriile trairi interioare. Iar in situatii de genul asta stim cu totii ca, noi, barbatii, suntem exact in pozitia nefericitului care e pus sa danseze pe sarma, fara plasa de siguranta.

O femeie nu trebuie sa fie frumoasa. Ma rog, nu trebuie sa fie prea frumoasa, si aici ma gandesc la faptul ca vorba aia din popor ”ia-ti femeie urata daca vrei s-o futi numai tu”, este cat se poate de reala si adevarata. Daca devine tinta in miscare pentru toti amorezii de umbla cu pula.n vant prin tramvaiul 14, mai devreme sau mai tarziu va ceda.

O femeie nu trebuie sa aiba o personalitate prea puternica caci, altfel, va trebui sa stai tot timpul cu garda sus, o femeie cu personalitate este greu, foarte greu de strunit. Te pune in situatia unui vidanjor care stie ca in timpul serviciului miroase a cacat dar are puterea sa zambeasca cand iti bate la poarta si sa-ti ceara o cana cu apa.

Dincolo de conotatiile metaforice ale ideii, o femeie e ca un sarpe. La propriu. Cand stai cu talpa pe el, e cuminte, nu misca, daca ridici piciorul, ai belit pula. Iti sare fix in cap.

Cu alte cuvinte, o femeie nu trebuie sa fie nici prea frumoasa, nici prea urata, nici prea desteapta, nici prea proasta, nici cu prea multa personalitate, nici ca o carpa. Si atunci, cum trebuie sa fie o femeie?

Pai, simplu. O femeie trebuie sa fie. Punct.